“Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.”
Era o după-masă plăcută într-o zi de August, în anul 2003. Îmi aduc aminte că eram afară când, deodată, s-a luat curentul. Anticipând că va reveni în curând, am așteptat împreună cu cei din vecinătatea noastră, mai mult pe afară. Când a început să se însereze și ne-am dat seama că nu s-a rezolvat problema, fiecare am încercat să găsim soluții pentru noaptea care ne stătea în fața. Aveam să aflăm ulterior că a fost a doua cea mai mare pană de curent ce a afectat peste 55 de milioane de oameni din Canada și America. Cât de necesară este lumina în întuneric!
Lumea în care trăim este cufundată în întuneric și trăiește după voia domnului puterii văzduhului, adică a celui rău (Efeseni 2:2, Matei 4:16, 1 Tes 5:5). În întunecimea gândurilor deșarte, omul cufundat în păcat este robit de cel rău cu o sumedenie de vicii care îi domină viața, îi răpesc bucuria, și îi amărăsc existența.
”Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8) iar pe cei care am ajuns mântuiți, ”El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, ...” (Coloseni 1:13). Așadar, noi care alcătuim biserica lui Dumnezeu, suntem chemați să fim niște lumini în noapte, sau după cum se exprima Pavel în epistola către Filipeni, niște lumini în lume.
Totuși, cum putem să fim niște lumini în lume, când apostolul Ioan ne spune că ”... judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19)? Pavel ne arată câteva trăsături de caracter prin care putem să fim lumini în lume:
Fără bombăneală: ne place să ne exprimăm neplăcerea când cineva ne supără sau nu ni se face pe plac, dar apostolul ne învață că în toate lucrurile trebuie să dăm dovadă că putem să ne abținem de la cârtiri și șovăieli (sau dispute). Creștinul este lumină în lume atunci când își păstrează calmul când alții bombăne pe lângă el.
Fără compromis: lumea în care trăim este caracterizată de corupție (neam ticălos și stricat), iar în mijlocul unor astfel de oameni trebuie să fim fără prihană (original: ireproșabili), curați (original: neamestecați) și fără vină (original: nepătați). Creștinul este lumină în lume atunci când toți corupții îl recunosc ca un om integru.
Fără ascunziș: mulți credincioși preferă statutul de sub-acoperire (undercover) mascându-și identitatea când sunt în public, dar performând creștinește când sunt la biserică. Totuși Pavel subliniază că noi trebuie să strălucim, ceea ce înseamnă a deveni foarte vizibil. Creștinul este lumină în lume când poate fi identificat din mulțime ca având un caracter diametral opus societății în care trăiește.
Începând cu luna Septembrie copii se întorc la școală, tinerii la facultate iar ceilalți revin din vacanțe reîntorcându-se la servici. În sfera de influență în care ne-a îngăduit Dumnezeu să ne învârtim, să nu uităm că suntem responsabili să fim copii a lui Dumnezeu care să strălucim ca și lumini în lume. Dacă nu putem fi identificați printr-un caracter blând și liniștit, care nu se compromite și care astfel devine clar vizibil celor din jur, să ne cercetăm dacă nu cumva încă suntem în întuneric! Dragi frați creștini, să nu uitați niciodată că:
“Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.”