“Ea va naște un Fiu, și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. ”
Nu este sezon mai așteptat ca cel de iarnă. Pentru cei mai mulți acest timp care îmbracă pământul într-o frumoasă haină albă, evocă amintiri minunate din copilărie, iar unii pot fi surprinși vorbind cu nostalgie despre săniuș și întâlnirile minunate cu familia din timpul sărbătorilor. Alții așteaptă așa-numitul Crăciun, sărbătoare care în înțelegerea populară este colorată roșu și aduce cadouri, cântări și veselie. Lumea mercantilă la rândul ei celebrează cel mai profitabil sezon din an când omul modern influențat de “zeul” comercialismului, face cumpărături fără limită și cu mult mai mult decât are nevoie. Biserica la rândul ei a inventat sloganul “Păstrați pe Hristos în Crăciun [Keep Christ in Christmas], dorind să amintească lumii seculare că motivul pentru aceste sărbători de iarnă nu sunt nici cadourile, nici tradiționalul moș, ci nașterea Domnului Isus. Pe de altă parte, măcar că Dumnezeu nu a îngăduit să ni se lase scrisă data nașterii Domnului, după tradiție, cei mai mulți sărbătoresc acest eveniment iarna. Cu toate acestea, în rândurile următoare aș vrea să ne desprindem ochii de la modul sau timpul sărbătorii acestui eveniment și să ne concentrăm de fapt la măreața lucrare efectuată de Dumnezeu la momentul întrupării Domnului Isus.
Din ziua căderii în păcat a omenirii, s-a încercat ajungerea la Dumnezeu prin ritualuri și jertfe, ceea ce omul a definit ca religie – sau după înțelegerea latinescului religiō, un sistem de reconectare a persoanei căzute cu Dumnezeu infinit. Totuși, realizând că Dumnezeu este cu adevărat infinit (2 Cronici 2:6) și că nu are nevoie de nimic, și chiar nu I se poate oferi nimic (Psalmul 50:9-13), ce ar putea face omul muritor ca să satisfacă justiția divină? După evaluarea biblică, nu este nici un om pe fața pământului care să poată face binele în așa măsură ca să fie primit de Dumnezeu (Psalmul 14:1-3, Romani 3:20, 23). În dragostea Sa de Dumnezeu, Domnul ne-a făcut o promisiune mare cu privire la ieșirea din starea noastră mizeră (Isaia 9:1-2), anume că avea să coboare Dumnezeul etern la omul muritor: “Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9:6). Aceste nume ale Dumnezeului etern, erau atribuite Fiului care trebuia să se nască. Așadar, “când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.” (Galateni 4:4-5).
Momentul întrupării Domnului este de o importanță monumentală pentru câteva motive, dintre care enumerăm aici doar trei:
Era nevoie de o jertfă mai bună (Evrei 9:23).
Jertfele de animale arătau omului costul păcatului (sângele unui animal nevinovat era vărsat pentru ispășirea păcatului), dar nu erau îndeajuns pentru a spăla literalmente păcatele omului, fapt evidențiat tocmai prin necesitatea constantă de a jertfi animale (Evrei 10:1-4). Întruparea Domului Isus a avut tocmai scopul de a avea un trup satisfăcător pentru o jertfă absolută, tocmai “De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;…” (Evrei 4:15).
Era nevoie de un mijlocitor înțelegător (Evrei 7:26-27).
Cel ce avea să se jertfească pentru mântuirea oamenilor trebuia să se facă asemenea lor și să le înțeleagă slăbiciunile. Desigur, Dumnezeu este Atotștiutor și prin urmare nu are ce să fie învățat (Romani 11:34-36). Dar din prisma noastră, dorim să fim înțeleși în neajunsurile noastre și să ni se arate empatie; tocmai de aceea am inventat sloganul: “tu nu ești în papucii mei”, dorind să exprimăm că dacă cineva nu ar trece pe unde suntem noi, nu ne-ar fi cu mult superior. Întruparea Domnului Isus tocmai aceasta dovedește “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15).
Era nevoie de un model demn de urmat (1 Petru 7:26-27).
Desigur, am spune noi, Dumnezeu este în cer și nu se confruntă cu luptele umane ca și noi, iar prin urmare ne poruncește o viață sfântă în mijlocul unei lumi corupte și întinate, deci care muritor ar putea trăi la așa înălțime? Au trăit mulți sfinți care au lăsat un exemplu demn de urmat, dar totuși au avut slăbiciuni ca și noi (Iacov 5:17). Dar la împlinirea vremii, s-a întrupat Mântuitorul care a trăit o viață exemplară, fără de păcat, arătând că se poate trăi perfecțiunea când ființa umană este inundată de Duhul Sfânt și este întru totul consacrată lui Dumnezeu. Tindem către culmea perfecțiunii măcar că în natura noastră neglorificată nu o putem atinge, totuși suntem animați de dezideratul: “Voi fiți, dar, desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Matei 5:48). Întruparea Domnului Isus ne concretizează un model infailibil care nu poate dezamăgi și spre care au privit și sfinții, și privim și noi: “Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.” (1 Corinteni 11:1).
În timpul acestor sărbători, dorim mai mult decât slogane religioase și urări seculare cu privire la caractere fictive. Dorim să ne amintim că acum 2000 de ani s-a întrupat Cuvântul lui Dumnezeu, a umblat printre noi plin de har și de adevăr, iar asupra Sa a luat toate păcatele omenirii. Domnul Isus s-a născut pentru eliberarea noastră de sub păcat, și NU pentru a ne permite să ne închinăm zeului comercialismului, nici să inventăm moși și să sărbătorim la mese festive, ci pentru ca cei ce vor crede în persoana și jertfa Sa, să nu piară ci să aibă viața veșnică. Mai mult acum ca niciodată, într-o vreme inundată de amăgire și înșelăciune, și în mijlocul unui neam ticălos și dedat la păcat, să nu uităm că Mântuitorul s-a întrupat pentru a face voia Tatălui, iar:
“Prin această „voie” am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.”
Sărbători fericite cu Isus! Și nașterea lui Hristos să vă fie de folos; iar a Lui Împărăție, să v-o dea pe veșnicie, Amin!