ÎMBĂRBĂTARE ÎN STRÂMTORARE.
“David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui.”
Nu de puține ori în viață ne este dat să trecem prin situații grele care să ne pună într-o stare de strâmtorare. Elifaz, unul din cei trei prieteni a lui Iov, trăgea o concluzie cu privire la situația umană: "Omul se naște ca să sufere, după cum scânteia se naște ca să zboare." (Iov 5:7). Sunt momente îngăduite în viață ca să trecem prin boală și suferință trupească, alteori prin pierderi financiare și materiale, alteori prin dezamăgiri profunde și trădări, iar alteori prin loviturile provocate de copii răzvrătiți și neascultători. Toate aceste ipostaze produc o stare de strâmtorare (tradus din original prin restricționare, limitare, sau îngrădire) în care omul pierde libertatea de a se bucura și trăi în pace. Totuși, spre deosebirea lumii care dă în disperare, depresie și dezamăgire profundă, omul lui Dumnezeu are o perspectivă mult mai largă ce îi conferă o îmbărbătare deosebită.
Privind la David, ne gândim că pe lângă faptul că și el era o victimă a atacului amalecit (și soțiile sale fuseseră răpite – v.5), mai era și ținta nemulțumirii poporului, privind la el ca la un țap ispășitor pentru durerea lor cea mare. În loc ca să fie încurajat de compatrioții săi, el era acuma amenințat cu moartea tocmai de cei care trebuiau să îi fie garda loială. O astfel de criză se califica din plin să fie numită strâmtorare, iar David ar fi fost cel mai justificat să cadă într-o depresie puternică blestemându-și zilele, precum au făcut alții în durere (Iov 3:3, Ier 20:14). În schimb, David face ceva remarcabil : se sprijinește pe Domnul. Urmărim succint câteva elemente din acest proces. Autorul afirmă că David s-a sprijinit pe Domnul Dumnezeul său. Construcția sintactică arată două lucruri: Domnul (folosește numele propriu al Dumnezeului care S-a revelat lui Moise și s s-a denumit prin YHWH – numele Dumnezeului personal care face legământ cu oamenii) și Dumnezeul său (Dumnezeul suprem și creator numit la mod propriu ca fiind Dumnezeul lui David) indică spre o relație personală a lui David cu Dumnezeul suveran care era Dumnezeul personal al lui David. Relația lui David cu Dumnezeu este o platformă de stabilitate. Totodată, David s-a îmbărbătat sprijinindu-se pe Domnul, expresie care mai exact s-ar traduce prin a se încuraja, întări, a-și aduna puterile. David a găsit în Domnul resursele necesare pentru a fi întărit și a se încuraja, fapt care ridică întrebarea "de ce și prin ce"? De observat este faptul că aceeași expresie pentru a îmbărbăta apare în două texte care exprimă sentimentul lui David. Primul este în Deuteronom 11:1-8, unde Domnul spune poporului să își aducă aminte de acele momente de biruință prin intervenție supranaturală, să păzească poruncile Domnului și astfel să fie întăriți. Al doilea este în Deuteronom 31: 1-8 unde ni se arată că modalitatea prin care Moise l-a îmbărbătat pe Iosua a fost prin a-i aminti că Dumnezeul legământului va merge înaintea lor prin prezența vizibilă a Duhului Sfânt. Astfel, îmbărbătarea în strâmtorare vine când ne amintim că Dumnezeul nostru care alucrat pentru noi în trecut, va lucra din nou și în viitor, și ne va duce cu bine până la capăt, fapt pentru care Pavel afirmă:
“Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos ...”
