MĂRTURIA DUHULUI SFÂNT…
“Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
„Martor îmi este Dumnezeu!”, este strigătul de disperare a unei persoane care realizează că nu este luată în serios și a cărei argumente nu își ating scopul. În concepția omului, această frază ar trebui să taie puterea oricărei dezbateri, pentru că Dumnezeu poate autentifica mărturia persoanei. Cu toate acestea, în timpul disputelor umane nu se vede o manifestație clară prin care cel ce invocă să fie revendicat. Și totuși, un astfel de argument au adus ucenicii atunci când au fost anchetați, iar spre deosebire de disputele umane, pentru ei, Dumnezeu chiar a făcut ceva să arate că aveau dreptate.
Odată cu înălțarea Domnului Isus la cer, ucenicii Săi au fost însărcinați cu propovăduirea faptului că în Numele Lui există iertare de păcate și se oferă pocăința (o înnoire a înțelegerii și gândirii vis-a-vis de Dumnezeu, viață și eternitate). În baza faptului că ei au umblat cu El, l-au văzut crucificat, îngropat, iar cel mai important, înviat, ei au fost considerați martori (termen care înțelege o persoană care a văzut ceva, își aduce aminte, și poate spune ceva despre acel eveniment). De remarcat este faptul că originalul martor este folosit în egală măsură pentru martir, adică o persoană așa de convinsă de mărturia pe care o depune încât e gata să moară pentru ea! În același timp, ei nu erau pregătiți și echipați pentru a fi martori eficienți, până avea să vină Duhul Sfânt peste ei pentru ca să îi împuternicească (Luca 24:44-49).
Cu trecerea zilelor hotărâte de Domnul și cu venirea Duhului Sfânt, ucenicii au primit o putere supranaturală prin care s-au văzut semnele Hristosului Cel Înviat printre oameni (Fapte 4:9-12) iar mărturia lor a luat așa contur, încât mii de oameni s-au întors la Isus.
Când preoții și liderii vremii s-au scandalizat și au ripostat împotriva lor, ei au invocat un simplu argument – ei sunt doar martori, și pentru ei mărturisește Însuși Duhul Sfânt prin semnele făcute. În alte cuvinte, „Dumnezeu îmi este martor!”. Au trecut 2,000 de ani de atunci, iar Biserica contemporană are aceeași deviză și mandat ca Biserica primară, a duce evanghelia mai departe și a spune tuturor că Hristos a înviat din morți, și în Numele Lui este iertare de păcate și pocăință acordată. Când suntem contracarați și batjocoriți, ar trebui să invocăm și noi un „Dumnezeu îmi este mator”, dar aceasta dacă cu adevărat Duhul slavei se odihnește peste noi și lucrările Sale ne însoțesc în mărturisirea noastră. De fapt, de aceea stăruim după Duhul Sfânt, pentru a fi echipați cu putere și tot ce e nevoie pentru a fi:
“... martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”
