“Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înțelepciune întrebi așa.””
„Pe vremea noastră ...”, este o expresie care evocă o stare de nostalgie profundă (nostalgia fiind sentimentul de tristețe / melancolie provocat de dorința retrăirii unui eveniment din trecut). Am afirmat în câteva rânduri că indiferent de câte delicatese ni s-au oferit în Nord America (delicatese, dulciuri sau savori la care doar visam când eram în țara de unde am plecat), Românul veritabil devine evident înduioșat când vede Eugenia copilăriei sale! Ceea ce dă gustul inconfundabil și de neînlocuit al unor biscuiți cu cremă întrei ei, nu este atât supremația Eugeniei asupra competiției culinare, ci pur și simplu nostalgia. Gustul savurat aduce cu sine amintiri din copilărie și momente speciale legate de acest „snack” al copilăriri noastre. Nu degeaba când ni se oferă delicatese noi, ca și termen de comparație exprimăm: „Pe vremea noastră ...”.
Dar nostalgia nu se referă doar la gusturile copilăriei, sau momentele trecute, ci ea poate însuma pentru noi și o idee comparativă între calitatea a ceea ce a fost odată și a ceea ce este astăzi. De exemplu, în spațiul evanghelic Românesc, avem o cântare (de altfel foarte frumoasă) care evocă acest sentiment: „Mai adă Doamne acele vremuri din trecut”. Cântarea face referință la experiențele minunate trăite cu Dumnezeu de către înaintașii credinței noastre, iar implicit, lamentează situația actuală care nu mai este ca și atunci. Totuși, înțeleptul Solomon afirmă că nu înțelepciunea ne face să privim zilele din trecut ca fiind mai bune ca cele de azi. Cel puțin din punct de vedere al progresului general al vremii, ceea ce zice Solomon face sens. Investitorul celebru Warren Buffet spunea într-un interviu din 2022, că cei din speța cea mai săracă a populației Americane trăiesc mai bine ca J.D. Rockefeller (1839-1937), considerat ca fiind unul din cei mai bogați oameni ai erei moderne. Buffet argumenta că pe când Rockefeller avea bani să își permită orice, tot nu dispunea de luxul zborului, medicinei și a tehnologiei moderne, iar prin urmare viața unui sărac de azi e calitativ mai bună ca a magnatului din trecut. Dar aș argumenta că și din punct de vedere spiritual este tot la fel.
Pe când este tentant să privim la experiențele din trecut și să lamentăm ceea ce este azi comparativ cu atunci, uităm că nu slujim unui Dumnezeu al trecutului, ci unui Dumnezeu al prezentului continuu. Simpla noastră estimare că mai bine erau atunci ar fi similară cu ideea Israeliților care în drum spre țara promisă se gândeau tot la castraveții din Egipt. Ideea că minunile de atunci erau mai bune, profunde și puternice ca cele de azi, ar fi similară cu atitudinea Israeliților care au făcut un zeu din șarpele de aramă care amintea de vindecarea de odinioară din pustie, care de fapt era idolatrie (2 Împărați 18:4). Solomon spunea că nu din înțelepciune fac oamenii aceste afirmații, pentru că aceasta pierde din vedere că Dumnezeu încă mai are soluții, biruințe și minuni cu privire la care noi nici măcar nu ne putem închipui. Și noi, ca și ei, riscăm să cădem în idolatria nostalgiei desconsiderând ce face Dumnezeu azi în comparație cu renumele din trecut prin care s-au văzut minunile Domnului. Uităm ușor că nu apostolii, profeții sau frații au făcut semne și minuni, ci Dumnezeul care îi însoțea. Ei au fost simple vase în Mână Stăpânului, iar Cel ce și-a făcut Numele de slavă a fost Domnul Dumnezeu. De aceea, ca și o încurajare către Israeliți care comparau slava noului templu rezidit de Neemia și Ezra cu acela pe care îl făcuse Solomon, și care plângeau crezând că zilele cele mai bune au fost, iar ce stă în față este o nimica toată, Domnul spunea:
“Eu rămân credincios legământului pe care l-am făcut cu voi când ați ieșit din Egipt și Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeți!”
