“A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis:
„Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”
În fiecare an la Paște, din momentul ieșirii din Egipt, Evreii aveau obligația să jertfească un miel ca aducere aminte a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei când a trecut peste casele lor în pedepsirea Egiptenilor. Dar un detaliu pe care poate nu îl luăm în considerare este că fiecare casă trebuia să aducă mielul în casă în ziua a zecea, cu toate că jertfirea avea să fie în ziua a paisprezecea (Exod 12:1-6). Mielul putea fi luat de oriunde, doar să fie de parte bărbătească, de un an, și fără de cusur. Totuși, cele patru zile petrecute împreună cu familia dădea timp ca cei din casă să se acomodeze cu el, dar tocmai pe când se împrieteneau mai bine el trebuia sacrificat, iar sângele lui slujea ca semn al salvării. Mielul care s-a jertfit pentru păcatele noastre, nu a fost în prezența Tatălui preț de câteva zile, sau chiar ani, ci Scriptura afirmă că Domnul Hristos era cu Dumnezeu din eternitate fiind Dumnezeu și fiind singurul Fiu al Tatălui Ceresc (Ioan 1:1, 1:14, Coloseni 1:15). Cât de profundă a fost jertfa Domnului când pe cruce, Fiul care nu a fost niciodată despărțit de Tatăl, striga sub povara păcatelor omenirii: ”Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli , Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46).
Totodată, în seara Paștelui în Egipt, familiile Evreilor au luat câte un miel de familie, așa încât fiecare familie avea un miel personal pentru salvarea familiei proprii. Mielul unei familii nu putea folosi unei alte case, sângele mielului fiind pus doar pe ușa familiei care îl sacrifica. Totuși, la împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său ca Miel de jertfă supremă, încât în jertfa Lui s-a putut efectua plata pentru tot ”... păcatul lumii”. Prețul pentru răscumpărarea unui singur suflet era atât de mare, încât jertfele vechi testamentare trebuiau repetate în continuu, și cu toate acestea, tot nu puteau face o ispășire totală (Evrei 10:1-4). În schimb, în jertfa Domnului Isus s-a adus ispășire totală pentru toată omenirea, și încă odată pentru totdeauna (Evrei 7:26-28).
Totuși, dacă doar ne-am opri la jertfă, am înțelege că doar s-au plătit păcatele noastre. În schimb, când Dumnezeu l-a înviat pe acest Isus din morți dovedind fără echivoc că a primit jertfa, a mai făcut ceva: ne-a considerat neprihăniți în El, chemându-ne la o viață nouă după natura Fiului Său (Romani 4:23-25, Romani 6:3-9). De aceea Ioan striga profetic:
“Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”