ÎNAINTEMERGĂTORUL MÂNTUIRII NOASTRE.
“Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți.”
Îmi aduc aminte de o secvență din copilăria mea, când la școala elementară a venit un echipaj medical să ne administreze studenților un vaccin din cele necesare pentru vârsta respectivă. Fiind încă în România, am fost puși într-un șir lung, iar unul după altul treceam în văzul tuturor pe la asistenta care ne administra vaccinul. În anticiparea momentului, ne-am tot schimbat ordinea între noi, împingând ba pe unul, ba pe altul mai în față, cu ideea că dacă cel pus în față va rezista (de parcă era ceva catastrofal), atunci sigur, și noi vom ieși bine. Așteptam cu nerăbdare să vedem ce are să i se întâmple înaintemergătorului nostru! Odată cu maturizarea mea, am depășit frica de o mică injecție, dar azi privind la situații mult mai complexe, ajută mult să afli de un înaintemergător care a trecut cu bine, și îți inspiră astfel curaj și speranță.
Urmărind cursul vieții umane cu urcușurile și coborâșurile sale, apostolul Pavel argumentează în învățătura sa despre înviere, că dacă doar pentru contextul vieții pământene ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre oameni. Adică, dacă rezumăm experiența noastră religioasă cu Hristos doar la momentele trăite aici pe pământ (adeseori marcate de dispreț din parte lumii, prigonire, și chiar lipsuri și rețineri de la plăcerile lumii) fără a avea nădejdea unei vieți eterne care să urmeze, atunci viața noastră umană în comparație cu a compatrioților noștri chiar ar fi de plâns. În schimb, Pavel afirmă că noi vom învia la o viață nouă, mult mai glorioasă, minunată și slăvită pe care Hristos ne-o va aduce, iar ca să ne convingă de această realitate, el spune că Hristos ne este un înaintemergător. Expresia „acum, Hristos a înviat” este la timpul perfect, indicând un eveniment care s-a întâmplat definitiv în trecut dar cu ecou chiar în momentul scrieri. Așadar, Hristos nu doar că a înviat (istoric vorbind acuma 2000 de ani), ci El chiar este viu în veci de veci, și învierea Sa devine pârga (adică primele roade din întreaga recoltă) tuturor celor ce vin după El. După cum spunea Charles Hodge, „învierea lui Hristos este o garanție și o dovadă a învierii poporului Său”. Așadar, avem un Înaintemergător care a călcat cu viața peste moarte și ne arată că
“dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.”
Hristos a înviat!
