PUNE DOAMNE DRAGOSTE-NTRE FRAȚI!
“Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.”
Cele mai cotate mesaje, predici și studii la ora actuală, sunt cele care țin de vremea sfârșitului, timpul apocaliptic și analiza detaliilor geo-politice în lumina profetico-escatologică a Bibliei. Pe deoparte, ne satisfac curiozitatea intrinsecă cu privire la finalitatea vieții umane, iar pe de altă parte, ne stimulează intelectual prin dezbateri avute de 2,000 de ani în Biserică cu privire la înțelegerea sfârșitului. Arareori mai este mișcat cineva la un mesaj de pocăință, la o chemare la sfințire și la o predică cu privire la cerințele etico-morale ale lui Dumnezeu. Motivul cel mai des invocat este că „pe astea le știm, și le-am mai auzit” în schimb mesajele de „ultimă oră” par a demonstra o adâncime în tainele Biblice, ținută ascunsă din vremea lui Daniel profetul. În schimb, surprinzător este faptul că atunci când Domnul Isus răspunde la provocarea ucenicilor de a-i lămuri cu privire la vremea sfârșitului (Matei 24:3), El se focalizează pe o îndrumare des repetată în răspunsul Său, și anume: „vedeți să nu fiți înșelați” (Matei 24.4).
Vremea sfârșitului în răspunsul Domnului Isus, este un timp marcat de agresiuni, lupte și cataclisme geopolitice, ecologice și spirituale, fapt pentru care se observă o intensitate în presiunea exercitată asupra Bisericii adevărate. Tocmai de aceea și egida ”vedeți să nu fiți înșelați”, deoarece sub astfel de apăsări, unii se vor lepăda de credință fie din pricina persecuției, fie din pricina învățăturilor mincinoase, fie prin înmulțirea fărădelegii. Termenul fărădelege denotă un stil de viață golit de perceptele lui Dumnezeu pentru a da loc unei trăiri care satisfac dorințele umane, punându-le mai presus de voia lui Dumnezeu.
Când această atitudine ia amploare (observați: în incinta credincioșilor), atunci dragostea celor mai mulți se răcește. Cei mulți aici, contextual, sunt aceeași „mulți” pe care prorocii mincinoși îi înșală dintre ceata credincioșilor (Matei 24:11). Așadar, din păcate, înmulțirea fărădelegii va fi vizibilă în viața celor ce declară credință în Isus Hristos; și acest adevăr trist este exprimat și de Pavel în 2 Timotei 3:1-5. Această creștere a stilului de viață golit de frica de Dumnezeu și etică creștină, va duce la o răcire a dragostei față de Dumnezeu și față de semeni. Aceasta nu înseamnă lipsa unui sentiment, ci lipsa unei evidențe a dragostei vizibile prin faptele făcute în dragoste (Apocalipsa 2:4-5).
Stimată Biserică, perioada aceasta o parcurgem noi în zilele acestea, când tot mai mult avem o formă de evlavie căreia îi tăgăduim puterea. Poate niciodată în istoria Bisericii nu au fost credincioșii atât de confortabili în fărădelege ca în timpul modern. De-a lungul secolelor, frica de Domnul, evlavia, pietatea și sfiala au marcat în mare parte viețile credincioșilor, iar penitența și pocăința au fost prezente în urma căderilor și păcatelor făcute. În schimb, tot mai mult se observă că astăzi unii pot chiar și păcătui, iar cugetul nu îi mai mustră și conștiința încet adoarme. Din pricina aceasta, dragostea odinioară prezentă, când frații depuneau efort pentru cei din jur, posteau, întindeau mâna și ajutau pe semeni fiecare după puterea sa, este tot mai stinsă. Probabil că ar fi bine să ne mai amintim o veche cântare pe care frații o cântau ca o rugăciune odinioară, care prin versurile ei repeta: „Pune Doamne dragoste-ntre frați”. Totuși în pofida acestui sentiment al răcelii și al întunecimii care se întețește, Domnul Isus spunea:
“Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.”
