AVEM NEVOIE DE RĂBDARE!
“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. ”
Îmi aduc aminte cu drag și respect de momentele de vizită pastorală la unul regretații păstori ai Bisericii din Kitchener, în timpul cărora deseori îmi recita o frază dintr-o frumoasă și veche cântare: ”În cer pe flori nu poți fi dus, când alții s-au luptat. Și pentru Regele Isus chiar viața ei şi-au dat ”. Generația aceasta de credincioși, care încetul își i-a zborul către casa eternă, ne-a lăsat o zestre deosebită de credință în Dumnezeu și un exemplu minunat de răbdare în mijlocul suferinței și a greutăților. Această virtute este pe cale de dispariție în viața generației care se ghidează după conceptul ”de unică folosință ”; dacă un aparat dă semne că nu mai funcționează la capacitatea eficienței, mai degrabă este înlocuit cu unul nou (și mai modern) decât să fie reparat. Acest concept de viață face pe om delăsător atunci când apar probleme și-i erodează capacitatea de a răbda momentele grele.
Autorul epistolei către Evrei, le amintește credincioșilor de momentul întoarcerii la Domnul și de conflictul care aceasta pocăință l-a stârnit între ei și cei din jur, dând naștere la lupte de suferințe, batjocuri, necazuri, răpirea averilor și o mare presiune pusă asupra lor din pricina convertirii (Evrei 10:32-34); sintagma ”erați puși ca o priveliște în mijlocul ocărilor și necazurilor ”, reprezintă ideea de a fi pus ca pe o scenă în văzul tuturor cu scopul de a fi insultat și chiar hărțuit fizic. El remarcă faptul că secretul în a putea îndura acestea toate era că știau (într-un mod personal) că aveau o avuție mai bună și care era permanentă, făcând referință la Împărăția lui Dumnezeu. Acest etos personal este cuprins în cuvântul încredere care original reprezintă trăsătura de a fi dispus a asuma activități care implică risc sau pericol, în special în domeniul atitudinilor și vorbirii. În alte cuvinte, încrederea la care se face referință este capacitatea de a fi gata pentru suferințe grele din pricina mărturiei Domnului Isus exprimată și propovăduită tuturor.
Riscul observat de apostol este de a ”părăsi” (care reprezintă a lepăda ceva prin aruncare) această încredere, iar aceasta printr-un act voit cauzat de lipsa de răbdare ; versetul 36 clarifica de ce apare riscul de a părăsi în 35, și anume prin îndemnul ”Căci aveți nevoie de răbdare ...”. Încrederea susținută de răbdare are scopul de a ne ajuta să împlinim voia Domnului , care printre multele ei definiții Scripturale, reprezintă chiar și conceptul de a suferii pentru Dumnezeu (1 Petru 3:17, 4:19, 2 Timotei 1:11-12). Factorul motivator este că ne așteaptă o mare răsplătire și intrarea în promisiunile deosebite pregătite de Domnul pentru cei ce vor fi iubit venirea Lui. În această vreme când clima geo-politică dă semne de o mare răcire cu privire la valorile Creștine ... iar atacurile pe față împotriva Creștinismului nu doar că sunt tolerate, dar parcă încurajate, ne rămâne acest minunat sfat apostolic: ”aveți nevoie de răbdare ”. Iar pentru că răbdarea este o virtute care se cultivă prin experiențele cu Dumnezeu în zilele grele, Apostolul Iacov ne încurajează sublim:
“Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.”
