“Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”
În discuțiile cu cei apropiați, menționam că parcă anul 2025 până în prezent a fost un an atipic, dând un simțământ că luptele și presiunile spirituale s-au intensificat. Măcar că nu aș putea identifica o criză specifică, cumularea evenimentelor zilnice precum și a celor geo-politice lasă impresia că totul galopează către o stare apocaliptică. Ce-i drept, ca printr-o avalanșă în ultimele luni (și în cele ce încă ne stau în față) s-au succedat alegeri prezidențiale, parlamentare și locale în mai multe țări, iar totalitatea schimbărilor a dus încet la o destabilizare a ordinii pe care am cunoscut-o până în prezent. Trist este că, spre deosebire de lumea care caută răspunsuri prin analize politice și pronosticurile experților laici, Biserica lui Dumnezeu care are mandatul să proclame adevărurile infailibile ale Scripturii, s-a dedat cu aceeași anvergură în analize, dezbateri și înșirări fără rost de statistici și estimări cu privire la soluții optime umane pentru o lume cufundată în păcat și haos. În ceața acestui nor, Duhul Domnului mi-a imprimat cuvintele pline de speranță ale Mântuitorului pe care le-a rostit când a fost întrebat tocmai despre vremi, soroace și crize mondiale (Luca 21:7).
Domnul Isus n-a ascuns ucenicilor Săi (și nici nouă azi) faptul că vor veni zile învolburate, grele pe plan geopolitic (21:20), iar pentru Biserica Sa, chiar zile de cruntă și grea persecuție (21:12). Mai mult, Domnul a prevestit zile cu calamități de proporție apocaliptică prin care însăși natura creată se va scutura premergător zilei revenirii Sale (21:11), dar de remarcat este că ”... înainte de toate acestea...” (21:12) vor fi zile de grea luptă spirituală. Pentru cei care ar pune în cumpănă cuvintele Domnului Isus și ar merge până acolo de să le pună sub semnul întrebării cu privire la împlinirea lor, nu trebuie decât o simplă trecere în revistă a profeției cu privire la Ierusalim și cetatea sfântă, făcută în timpul vieții Sale, anume anii 30 (20:20-24). Acest pasaj indică nu spre o dată viitoare apocaliptică, ci însăși spre anul 70 când Ierusalimul literalmente a fost înconjurat, asediat și radiat complet de către forțele Romane.
Istoricul Iosephus Flavius ne relatează, după estimarea sa, că 97,000 de Iudei au fost luați prizonieri și peste un milion au fost masacrați. Ce a prevestit Mântuitorul s-a împlinit cu exactitate, iar celelalte evenimente le vedem îm-plinidu-se zilnic sub ochii noștri.
În lumina acestor evenimente grele, Domnul promitea că toate răspunsurile dificile care vor trebui rostite în anchete și percheziții ni le va da tocmai Duhul Sfânt (20:14-15), iar din trupul nostru, în ciuda traumelor fizice ale persecuției, nu se va pierde nici măcar un fir de păr (20:18), indicând nu spre o salvare corporală de suferință, ci în sens etern, în ciuda distrugerii trupului, nimic nu va lipsi din noi la înviere. Cel mai important este că atunci când vom vedea de abia începutul acestor lucruri (iar noi azi observăm parcă ultimele zile), indicația Domnului este să ne ridicăm în picioare (tradus aici prin „uitați în sus”) și apoi să ne ridicăm capetele privind către locul despre care am visat în toți anii pribegiei noastre – Ierusalimul cel ceresc! Iubită Biserică a Domnului, nu mai este vreme de a cotrobăi prin praful lumii, așezați confortabil într-o poziție de nepăsare totală, ci ne cheamă Domnul să ne ridicăm și să ne focalizăm toată atenția noastră către locul de unde ne vine izbăvirea, pentru că:
“La miezul nopții, s-a auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!’”