“Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni?”
Oricine face o investiție are așteptarea ca după un anume timp să aibă un randament proporțional cu investiția sa. Omul de finanțe care investește într-o companie, face această acțiune în nădejdea că la termenul hotărât își va scoate investiția cu dobândă. Similar, părintele care se jertfește pentru copilul nou născut, are așteptarea ca în decursul anilor să vadă roada sacrificiului și a dragostei investite în viața copilului. Tot la fel, și Dumnezeu care este bogat în bunătate (Psalmul 103:8) are așteptarea ca noi să aducem roadele cuvenite după toată investiția spirituală care o face in viața noastră, a celor mântuiți. Dar care sunt factorii care pot cauza să apară roade nepotrivite în loc de roade cuvenite, și ce se întâmplă când apare o astfel de situație?
Prin prorocul Isaia, Domnul arată toată investiția făcută în poporul Israel (Isaia 5:1-2) – ducându-l într-o țară unde curgea lapte și miere, apărându-l de vrăjmași și plouând peste el binecuvântări. Dar în urma tuturor acestor purtări de grijă, Domnul deplânge starea Ierusalimului: ”Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut?”. În loc de roadele cuvenite la care Domnul se aștepta, prin analogie, Domnul remarcă faptul că s-au găsit struguri sălbatici. Observăm în text trei factori care pot lua o investiție bună, dar din cauza unui beneficiar problematic, să ducă la roade nepotrivite.
1. Bunăstare obsesivă (Isaia 5:8) – nevoia de un adăpost adecvat pentru familie, precum și de hrana necesară este una complet normală, iar Domnul ne învață să muncim cu mâinile noastre și să nu mâncăm pâinea lenevirii (Proverbe 31:27, Efeseni 4:28, 2 Tesaloniceni 3:10). Dar obsesia de a agonisi, a construi și a sădi duce pe om la un ritm în care trăiește ca să muncească, nu ca să muncească pentru a trăi (Eclesiastul 4:8), iar de cele mai multe ori, pentru a avea mai mult timp pentru îmbogățire, se taie de la relația cu Dumnezeu. Roadele aduse sunt trudă și chinuri (1 Timotei 6:10).
2. Plăcere nelimitată (Isaia 5:11-12) – Dumnezeu a creat omul cu capacitatea de a simți plăcere din lucrurile sănătoase care îi sunt date (Geneza 2:16), dar când dorința omului este îndreptată spre hedonism și o exacerbare în împlinirea poftelor sale, omul ajunge să aibă o trăire carnală care îi distruge relația spirituală (Romani 8:12-14). Roadele aduse sunt putrezirea (Galateni 6:8a).
3. Integritate absentă (Isaia 5:18-21) – în dorința omului de a-și spori bogăția și a-și maximiza plăcerea, va ajunge să fie nevoit să încalce principiile morale și etice. Minciuna, înșelăciunea, perfidia precum multe alte păcate de duh, vor deveni atotprezente, iar caracterul său va fi unul exact opus neprihănitului (Isaia 33:15-16). Roadele aduse sunt robia și necurăția (2 Petru 2:12-19).
Când o astfel de situație apare în viața unui credincios, Domnul acționează precum a acționat în ”via Sa” - Israel (Isaia 5:5-6): îi smulge gardul, îngăduie vitele să pască, surpă zidul, lasă să fie călcată în picioare, o pustiește, nu o mai curăță, nici nu o mai sapă și spinii năpădesc. În înțeles spiritual, această înseamnă că Domnul îngăduie să vină felurite încercări, să fim calomniați de oameni, să fim loviți și huiduiți de cei din jur, să fim măcinați de anumite frământări, iar toate acestea cu scopul ca să ne întoarcem privirea către Domnul și să aducem roade vrednice de pocăința noastră. De aceea să nu uităm că
“... dacă chemați ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre ...”