“De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.”
În înțelegerea ebraică înțelepciunea și nebunia pot fi exprimate după cum urmează: cel înțelept face ce știe că trebuie să facă, iar cel nebun nu face ce știe că trebuie să facă. Diferența între cele două calificative, nu stă în baza cunoștinței (fie ea mai multă sau mai puțină) ci în acționarea în baza acelei cunoștințe. Trăind într-o vreme caracterizată de informație ”pe loc” accesată ușor prin intermediul internetului, prea puțini mai pot spune că nu știu, iar după cum se spunea în prorocul Daniel, în vremea din urmă cunoștința va crește (Daniel 12:4). Revenind la noi, nu a fost o vreme în istoria bisericii când să ne fie la îndemână atâtea informații despre Dumnezeu, Biblie și mântuire, precum studii, predici, comentarii, cărți, seminare, videoclipuri, apologetică și multe, multe alte resurse. Ce în schimb ne lipsește tot mai mult în era noastră modernă, nu este cunoștința, ci împlinirea a ceea ce știm.
Predica de pe munte (Matei 5 – 7) este cea mai complexă și minunată predică de învățătură a Domnului Isus, supranumită constituția bisericii creștine. Unii au interpretat-o ca fiind un standard exagerat de sfințire care arată imposibilitatea omului de împlinire, și prin urmare, duce pe om doar înspre Isus ca singur mântuitor. Totuși, pe când afirmăm categoric că despărțiți de Domnul Isus nu putem avea nici mântuirea, și nici să facem nimic (Fapte 4:8-12, Ioan 15:5), concluzia Domnului Isus în predica de pe munte ne arată exact cum trebuie interpretată și aplicată predica de pe munte: ”... pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face ...”.
Dumnezeu ne îndeamnă și ne poruncește să avem Cuvântul Lui strâns în inima noastră (Psalmul 119:11, Coloseni 3:16), dar în același timp să și împlinim ceea ce ne învață acest Cuvânt lecturat și memorat (Iacov 1:22, Luca 11:28).
Multe persoane suferă de frică, spaimă și groază într-o vreme incertă precum este cea pe care o traversăm în aceste zile. Multe familii sunt frământate, fără pace, în certuri și crize, iar copiii lor suferă traumele cauzate de părinți nedumeriți în zile ca acestea.
Comunități întregi sunt bulversate, iar stabilitatea lumii dispare pe zi ce trece. Mântuitorul învăța că doar acela care ascultă sfintele învățături dar le și împlinește în viața sa proprie, va fi un om înțelept (care va ști ce să răspundă și să facă în vreme de nevoie), și mai mult, va avea casa (viața) zidită pe stâncă, încât atunci când vor bate vânturile și șuvoaiele, ea să rămână în picioare. Întrucât vedem ce zile trăim, Biblia ne îndeamnă:
“Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!”