“Păziți-vă bine să nu pierdeți rodul muncii voastre, ci să primiți o răsplată deplină.”
Se observă tot mai mult un efort concentrat din partea celui rău pentru a distruge, a amăgi, și a diviza credincioșii. Luptele se dau pe toate fronturile, ori prin erezii nimicitoare (opinii care alterează doctrinele fundamentale), ori prin certurile de partide și denigrare atât în biserici cât și în spațiul digital/platformele de socializare), ori prin răsturnarea Evangheliei Domnului Isus (înlocuirea singurei Căi a mântuirii [Hristos] cu religia și ritualurile). Acestea toate ne reconfirmă că venirea Domnului Isus e foarte aproape, întrucât diavolul știe că are puțină vreme și face tot ce poate pentru a împiedica lucrarea mântuirii. Dar această nouă bătălie de fapt este una veche cu care și credincioșii din vremea apostolului Ioan se confruntau.
Ideologia gnosticilor care postulau că materia este rea și doar spiritul este bun (prin urmare Isus Hristos nu a putut să vină în trup deoarece trupul era intrinsec rău) căuta să amăgească primii creștini. De aceea, Ioan afirmă de câteva ori că Hristos a venit în trup (1 Ioan 4:2, 5:6, 2 Ioan 1:7). Mai mult, din cauza acestei ideologii, oamenii aceștia tăgăduiau pe Domnul Isus ca și Mântuitor iar Ioan se vede nevoit să afirme de mai multe ori că viața veșnică vine doar prin Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 1:1 1-3, 3:23, 4:10, 5:12, 2 Ioan 1:9). Ca rezultat al acestei gândiri, se separau de biserica lui Dumnezeu, și învățau și pe alții să le împărtășească ideile și să facă la fel (1 Ioan 2:19, 2 Ioan 1:9 9-11), fapt pentru care Ioan îi numește antihriști (2 Ioan 1:7).
În fața acestor provocări, Ioan îndeamnă credincioșii să se păzească bine. Prin această sintagmă se înțelege idea de a veghea cu atenție, sau a folosi percepția spirituală pentru a înțelege bine lucrurile; expresia originală accentuează funcția vederii care se prezintă ca opusul orbirii. Având în vedere că diavolul prin oamenii vicleni folosește felurite mijloace de amăgire (Efeseni 4:14), Ioan cere o atenție și analiză atentă a tuturor învățăturilor pentru a discerne bine calea adevărul (concept care în epistolele Ioanine reprezintă mântuirea adusă de Isus).
Această pază are scopul de a nu pierde rodul muncii. Interesant este că în cele mai multe manuscrise, pronumele voastre este de fapt la persoana întâia plural, adică noastre, ceea ce ar citi ”să nu pierdeți rodul muncii noastre”. Ioan ar face aluzie la lucrarea de evanghelizare făcută de apostolii Domnului care au pus fundația pentru credința noastră (Efeseni 2:20), iar rodul muncii ar fi chiar cei mântuiți prin jertfa Domnului Hristos. Cuvântul pierde s-ar putea traduce prin a distruge sau a prăpădi. Prin urmare, atenția noastră este să nu se piardă rezultatul evangheliei (mântuirea) care ne-a fost vestită de înaintașii noștri. De observat este că munca este ancorată în porunca pe care am primit-o de la început (2 Ioan 1:6, 1 Ioan 2:24), ceea ce înseamnă că noi nu inventăm concepții noi despre mântuire, ci propovăduim planul original și singular a lui Dumnezeu: numai Hristos este mântuirea noastră. Dacă ne păzim (veghem) cu atenție, și nu alterăm credința noastră în evanghelia mântuitoare a Domnului nu pierdem rodul muncii, atunci vom primi o răsplată deplină, care aici înseamnă o recompensă completă care are în vedere vremea sfârșitului (adică a împărăției veșnice) precum se înțelege din mai multe pasaje similare (Matei 5:12, Marcu 9:41, Luca 6:35, Ioan 4:36 ...).
În perspectiva acestei zile mărețe care este mult așteptată de noi, ne luptăm pentru a rămâne treji, pentru a trăii adevărul, pentru a menține pacea și armonia în biserică și pentru a proclama sfânta evanghelie nealterată așa precum ne-au dat-o Domnul și apostolii, ținând totdeauna minte că:
“Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”