CREDINȚA ÎN ÎNVIERE ADUCE NĂDEJDE!
“Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.”
An de an la Paști, Creștinii de pretutindeni (din orice neam și limbă) se salută cu frumosul: Hristos a înviat!”. Această formulă de salut este cu mult mai mult decât o expresie tradițională; pentru cel născut din Dumnezeu (Ioan 1:12-13), reprezintă fundamentul credinței creștine și esența evangheliei (1 Corinteni 15:1-5). Moartea Domnului Isus era o necesitate absolută pentru ispășirea și plătirea păcatelor noastre, iar învierea Sa era o absolută necesitate pentru garanția faptului că Dumnezeu a primit jertfa Lui și ne-a considerat neprihăniți în El (Romani 4:25). Însă ceea ce ar trebui să ne amintească cel mai mult sintagma “Hristos a Înviat!” este faptul că Hristosul cel viu se întoarce după ai Săi (Ioan 14:18). În epistola către Tesaloniceni, Pavel face o comparație între cei necredincioși, care n-au nădejde, și cei credincioși, care au o nădejde vie, în Tit (2:13) fiind numită și “fericita noastră nădejde”. Exprimarea lui Pavel înțelege o așteptare, încredințare, sau o anticipare cu plăcere a ceea ce stă în față. Atât de marcați au fost creștinii primului secol de această așteptare (revenirea Domnului), încât apostolul Pavel exprimă în 1 Tesaloniceni (4:15), “noi cei vii”, arătând că el era încredințat că va prinde această glorioasă revenire, încă în timpul vieții sale.
Credința declarată în învierea Domnului Isus presupune implicit și o încredere absolută în revenirea Sa, dar și învierea celor ce au adormit în El. Lupta cea mai grea a bisericii contemporane este vegherea în vederea acestei întâlniri a Domnului, după cum observa Domnul prin pilda celor 10 fecioare – “au ațipit toate și au adormit” (Matei 25:5). În această vreme când lupta spirituală pare la culme, și atacurile celui rău se întețesc, biserica este chemată să își aducă aminte de schimbarea făcută prin nașterea din nou care i-a dat o identitate nouă și o direcție nouă în viață. Această schimbare deja făcută, anticipă schimbarea finală care o va face Domnul și trupurilor noastre după minunata promisiune făcută că atunci:
“Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.””
HRISTOS A ÎNVIAT!
