“Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.”
Fără echivoc și îndoială ne dăm seama că trăim vremuri grele și rele, din două puncte de vedere. În primul rând, se observă luptele geopolitice care prezic instabilitate atât socială cât și economică; bunăstarea și liniștea sunt tot mai amenințate pe zi ce trece. În al doilea rând, din punct de vedere spiritual observăm o lipsă de vlagă, voință și dorință după Dumnezeu și după neprihănire de la cei credincioși, dar și o împotrivire și o rezistență profundă la evanghelizare de la cei din lume.
Aceste observații, împletite cu prevestirile Duhului Sfânt că ne stă în față o vreme tulbure care va învălui pământul, pot crea o stare de teamă în inima multora. Însă, tocmai pentru vremi ca acestea a îngăduit Dumnezeu minunata promisiune care apare la începutul Psalmului 46. În vreme de nevoie (cuvântul reprezintă pe cineva într-un loc îngust din care nu are ieșire), Dumnezeu nu lipsește și este tot timpul ajutorul nostru.
Comentatorii biblici sunt de părere că această cântare a fost scrisă pe vremea împăratului Ezechia când era în luptă cu Asirienii (întâmplare relatată în 2 Cronici 32:1-23). Într-un moment în care amenințarea era grozavă împotriva poporului, iar îmbărbătarea lui Ezechia a fost contracarată cu cuvinte hulitoare la adresa lui Dumnezeu („...cu cât mai puțin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!” – 2 Cronici 32:15), autorul observă două elemente importante: Dumnezeu este adăpostul și în același timp sprijinul.
Adăpostul înseamnă un refugiu sau o peșteră în care te poți ascunde de o furtună năprasnică. În momentele grozave cu amenințări mari, suntem învăluiți de protecția lui Dumnezeu care ne ține în siguranță. Desigur, noi percepem aceasta ca o imposibilitate de a ni se întâmpla vreun rău, dar de mult ori, chiar printr-o încercare Dumnezeu și-a pus credincioșii la adăpost, fără ca ei să își dea seama (e.g., lui Pavel i se îngăduie un țepuș pentru a fi adăpostit de mândrie – 2 Corinteni 12:7). Sprijinul, în schimb, este tăria și puterea de a continua mai departe. Este minunat să fim adăpostiți de Dumnezeu în momentele de încercare, dar Dumnezeu în acele clipe ne și echipează, ne întărește, și ne pregătește pentru a continua lupta pe mai departe; El este sprijinul nostru ca să rămânem în picioare până la capăt (Efeseni 6:13 – observăm că noi avem o luptă de dus – versetul 12 – și nu doar a sta ascunși în adăpost).
Concluzia psalmistului din versetul 10 este deosebită: „Opriți-vă (expresia înseamnă ați trage mâna deoparte pentru a face loc altcuiva să preia controlul) și să știți că Eu sunt Dumnezeu ...”. Autorul medita asupra faptului că în războiul lui Ezechia nici nu a trebuit de luptat, pentru că Domnul a trimis un înger care într-o singură noapte a nimicit 185,000 de soldați asirieni (2 Împărați 19:35), iar războiul a fost câștigat de mâna Domnului. Iubiți oameni ai lui Dumnezeu: în vremea tulbure pe care o parcurgem, opriți-vă din frământările zilnice judecând cum și în cel fel vom face față, deoarece pe tronul slavei stă Dumnezeul nostru care este în control; El este adăpostul și sprijinul nostru, iar în cele mai grele momente vom realiza că vechea prorocie încă mai are valabilitate și astăzi:
“Eu rămân credincios legământului pe care l-am făcut cu voi când ați ieșit din Egipt și Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeți!”